Copilul meu nu menține contactul vizual. Ce pot face?
Când copilul nu se uită la noi atunci când îi vorbim, primul impuls poate fi să îi cerem: „Uită-te la mine!”
Text de Corina Gheorghe
Ce nu face pagina aceasta
Nu vă spunem ce are copilul dumneavoastră și nu vă dăm un chestionar care să producă un rezultat. Un semn descris pe internet nu este un diagnostic, iar un diagnostic nu se dă la distanță.
Dar contactul vizual nu trebuie transformat într-un test de obediență.
Mai important este să observăm cum folosește copilul privirea în comunicare: se uită spre noi pentru a cere ceva? Pentru a ne arăta ceva? Urmărește ceea ce îi arătăm? Își mută privirea între obiect și persoană?
Unii copii au nevoie de sprijin pentru a-și orienta atenția către partenerul de comunicare. Putem începe prin activități care îi plac, poziționându-ne natural în câmpul lui vizual și creând situații în care privirea către noi are o funcție.
Nu este nevoie să îl forțăm să privească în ochii noștri.
Scopul nu este „să se uite la mine”, ci să învețe să folosească privirea și atenția pentru a comunica și a participa la interacțiune.
Dacă dificultatea este persistentă și apare împreună cu alte dificultăți de comunicare sau interacțiune, o evaluare de specialitate poate clarifica de ce sprijin are nevoie copilul.
Contact vizual
Folosirea privirii într-o interacțiune: pentru a se orienta către celălalt, pentru a schimba informație și pentru a coordona atenția.
Vedeți termenul întreg →
ArticolCând copilul meu nu înțelege ceea ce îi spunUneori, părinții spun: „Copilul meu nu vorbește”, dar dificultatea poate începe înainte de vorbire: la înțelegerea limbajului.
ArticolCopilul meu nu vorbeșteEste unul dintre cele mai frecvente motive pentru care un părinte caută ajutor. Întârzierea limbajului are mai multe explicații posibile, iar niciuna nu se poate confirma de acasă.