Ce punem în coș
Cumpărăturile de sâmbătă, folosite ca loc de vorbit: ce vedem, ce alegem, ce punem în coș.

Ce este și ce nu este
Aceasta este o idee de interacțiune, nu un program de terapie. Un program se stabilește cu un specialist.
Pe scurt
Nu prelungiți cumpărăturile și nu faceți un drum special. Alegeți un singur raion — fructele, de obicei — și pe raionul acela vorbiți. Restul magazinului îl faceți ca de obicei.
Ce faceți
La un singur raion, vă uitați amândoi la același lucru și îl numiți: el arată sau alege, dumneavoastră spuneți ce a ales, el îl pune în coș.
Materiale
- Coșul de la magazin
- Ce cumpărați oricum
- Opțional, dacă are sub șase ani: trei poze făcute cu telefonul acasă, cu ce urmează să luați
Ce spuneți
- „Ne trebuie mere. Vezi merele?”
- „Care îl luăm — pe ăsta roșu sau pe ăsta verde?”
- și țineți amândouă în mână, la vedere
- „Pune tu în coș. Mărul în coș.”
- „E rece! Pipăie.”
- „Ce mai luăm? Uită-te pe listă.”
- „Ține tu lista și spune-mi ce urmează.”
- la copiii de școală — el conduce, dumneavoastră împingeți coșul
- „Alege tu ce luăm de mâncare mâine seară.”
- o alegere adevărată, din două-trei variante pe care le acceptați oricum
- La casă: „Punem pe bandă. Mărul, pâinea, laptele.”
Ce nu merge de obicei
- Magazinul este prea mult: lumină, zgomot, oameni. Pentru mulți copii chiar este. Mergeți la ore goale, faceți drumuri scurte, sau folosiți în loc piața ori aprozarul de la colț.
- Vrea altceva decât este pe listă și urmează o criză. Se întâmplă în orice familie. Rezolvați-o cum ați rezolva-o oricum; fișa se termină aici și nu este un eșec.
- Deveniți profesor: „ce culoare are? câte sunt?” Interogatoriul strică. Denumiți și comentați; nu examinați.
- Se încearcă tot magazinul. Un raion. Când s-a terminat raionul, s-a terminat și partea de vorbit.
- Vorbiți cu un copil de zece ani ca și cum ar avea trei. Se simte, și se închide. Aceleași cinci minute, dar cu întrebări adevărate și cu decizii care contează: ce luăm, cât costă, ce ne mai trebuie.
Când vă opriți
Când începe să se agite, să se atârne de coș sau să ceară să iasă — atunci terminați cumpărăturile repede și tăcut. Un copil copleșit într-un magazin nu are cum să vorbească despre mere, și nici nu e nevoie. Nu se „mai stă puțin, ca să terminăm ce am început”.
Altceva de încercat
ActivitateAceleași cuvinte, la baieBaia se întâmplă oricum, în fiecare seară. Aceleași câteva cuvinte, la aceleași momente, o transformă în cel mai constant loc de limbaj din casă.
ActivitateBorcanul care nu se deschide singurUn motiv real de a vă cere ceva, la masă, fără să transformați mâncarea într-o negociere.