Cele cinci secunde de tăcere

Pe scurt

Nu aveți nevoie de nimic și nu trebuie să vă faceți timp. Se face în mijlocul a ce faceți oricum — la masă, în parc, când îl luați în brațe. Este cea mai simplă fișă de aici și, dacă ar fi să alegeți una singură, aș alege-o pe asta.

Ce faceți

Îi lăsați câteva secunde de tăcere după ce ați spus ceva, în loc să umpleți dumneavoastră spațiul. Atât. În secundele acelea apare uneori un sunet, o privire, o mână întinsă, o poză dată în mână sau ceva apăsat pe tabletă — se răspunde la fel la toate, pentru că toate sunt răspunsuri.

Materiale

—

Ce spuneți

• „Uite mingea.”
  • și pe urmă nu mai spuneți nimic — numărați în gând, rar, până la cinci
• „Vrei?”
  • și tăceți
• „Hmm…”
  • cu privirea la el, ca și cum ați aștepta răspunsul lui la o întrebare
• Când face ceva — orice: se uită la dumneavoastră, întinde mâna, scoate un sunet — răspundeți imediat, cu cuvântul care se potrivește: „Mingea! Da, mingea.”

Ce nu merge de obicei

• Cinci secunde par foarte lungi. Aproape toți părinții se opresc pe la două și repetă întrebarea. Numărați efectiv în gând, altfel nu se întâmplă.
• Repetați întrebarea în tăcere. „Vrei? Vrei apă? Vrei? Hai, vrei?” — de fiecare dată când reformulați, copilul o ia de la capăt cu prelucrarea. Aceeași propoziție, o dată, apoi liniște.
• Nu răspunde nimic, de mai multe ori la rând. Este în regulă. Continuați ce făceați și spuneți dumneavoastră cuvântul, fără reproș. Tăcerea nu se comentează.
• Vă surprindeți verificând dacă „a reușit”. Din clipa aceea nu mai este o pauză, este o probă. Lăsați-o.

Când vă opriți

Nu este nimic de terminat, deci nu este nimic de dus până la capăt. Vă opriți când se ridică și pleacă — acesta este răspunsul lui și este un răspuns valabil. Și vă opriți când simțiți că vă crește tensiunea în timp ce numărați: dacă așteptarea a devenit încordată pentru dumneavoastră, a devenit și pentru el.

Altceva de încercat